joi, noiembrie 29, 2007

The Syndrom Theory

O stare de amorţeala...o frântură de descurajare undeva înspre uşa apartamentului. Unde plec, de unde vii? O serie de gânduri aiurea, aruncate pe canapea, pe tastatura unui laptop în somnul simţurilor cotidiene. Nu le mai simt. Îmi sunt mie însămi eliptică.De ce prezent? De ce urăsc să fiu aliniată cu voi? Aş vrea să fiu altceva decât clişeu, dar întrebările nu-mi permit. Aşa că am pereţi drepţi şi perdele la geam, n-am o crustă dură în loc de piele şi altă voce decât a lui. Mă raportez la anotimpul toamna şi la Bucureştiul ei. Mă aflu pe mine, singură pe stradă, numai eu merit să ştiu că sunt. Izolată de voi, specială. Cu o singură obiecţie: nu e deloc aşa. Iarăşi.

O stare de amorţelă, cu ploi: e tocmai ce a recomandat doctorul. Cu bisturiul în mână, facem o introspecţie. Tăiem transversal de la dreapta la stânga, ca ortodocşii în troleibuze (în grabă, să nu cazi în inerţie). Ce vedem aici?
Striaţii musculare. Grăbeşte-te mai bine la muncă.

Am obosit să vorbesc rece, să îmi fie frig de mine, de lume...ce e lumea? Deocamdată sunt cineva care depinde de tine pentru căldură, dar vreau sa fiu mai mult şi pentru tine, si pentru mine, oricine aş fi să fiu. Atinge-mi pielea, n-am o crustă anti-prezent...trecutul are tehnici medicale de resuscitare falsă.

Bucureşti şi toamna lui. Aglomeraţie, căşti şi fum de ţigară. Schelele se leagă între ele, doar infrastructura nu.
Simptomele nu sunt conclusive.

Un comentariu:

artistic_r3ad3r spunea...

...am gasit blogul tau intr-o zi chiar ciudata pentru mine..am simtit nevoia sa nu mai fiu eu...sa traiesc viata altcuiva..bineinteles, cu totii stim cum arata viata cotidiana a fiecaruia..e deja...un cliseu..te trezesti dimineata, zambesti..ptr ca te simti ca intr-un film clasic..(cand stii ca trebuie sa zambesti ca sa-ti mearga ziua bine) sau daca ai noroc..chiar ai visat ceva frumos azi-noapte..:) Te duci la servici..mananci la KFC sau iti iei un sandwich de la automate..te intorci acasa..poate,poate...ai parte si de o partida de sex...daca meriti! :)si o reiei de la capat..
in schimb,tu..tu ai o alta viata. Cel putin, asta reiese din "evadarile" tale.. observ din imagini ca prezinti doar peisaje..si din poezii..soapte. lucruri pe care fiecare din noi le simte pe pielea lui (fie ea crispata sau nu)..dar..nu tot ce simti tu..simt si ceilalti exact la fel.Asta mi se pare cel mai interesant intr-o poezie.Cum se pot regasii alti oameni..in ce ai simtit tu la un moment dat,desi nu e acelasi lucru.
Fantastic ultimul paragraf..."Deocamdată sunt cineva care depinde de tine pentru căldură, dar vreau sa fiu mai mult şi pentru tine, si pentru mine, oricine aş fi să fiu. Atinge-mi pielea, n-am o crustă anti-prezent...trecutul are tehnici medicale de resuscitare falsă."..desi eu cred ca ranile din trecut se pot vindeca cu timpul..dar cicatricile raman.
Astept mai mult de la tine..observ ca nu ai mai scris de ceva timp..:) o cacao calda,o lumina palpaitoare..si inspiratie!