not Rodin

Am pornit
spre necunoscut
nu ma mai pot opri
cu o mana legata de san, cu ochii in orbitele
adanci
cu pielea asmutita
spre frica.

Si ranjesc printre cusaturi
si-mi port mandra bratul pe soldul cazand...
Ea ma asteapta.

Ma inconjor in zi si in lumina ca sa ma vada mai bine
’omul mergand’
sunt eu.