Din cate stiu
cerul meu e sustinut de doi piloni
ce se rasucesc si se inconvoaie
ca furtuna,
ca marea,
ca noaptea vazand rasaritul cel dintai.
Si atunci
cand vad o vrabie numai
tinand cerul sa nu cada
cu piciorusele in sus
in stele, in nori, in crudul soare
cum sa nu ma culc si eu cu spatele sprijinit de pamant
atunci cand cerul cade?
numai ca moartea, ca si viata e o iluzie.
ma adancesc in pamant, si nu vad cum cerul se prabuseste in mine
vineri, martie 27, 2009
Doar vrabia
Publicat de Mel la 00:13:00
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu