Am pornit
spre necunoscut
nu ma mai pot opri
cu o mana legata de san, cu ochii in orbitele
adanci
cu pielea asmutita
spre frica.
Si ranjesc printre cusaturi
si-mi port mandra bratul pe soldul cazand...
Ea ma asteapta.
Ma inconjor in zi si in lumina ca sa ma vada mai bine
’omul mergand’
sunt eu.
marți, septembrie 09, 2008
not Rodin
Publicat de Mel la 18:06:00 0 comentarii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)