Nu voi vorbi despre mine, voi vorbi prin mine. Nu sunt eu, sunt toţi...sau cel puţin ceea ce percep ei. Cred în puterea cuvântului, dar nu îndeajuns, şi asta mă va transforma în ceva fals. Poate doar dacă aş reuşi să spun tot ce am de spus...Iată o eretică şi cuvintele ei.
Nu vreau să transform ceva ce se pierde într-un jurnal, dar un ciob de lume e mai bun decât prima tăcere.
Nu mă plâng, îmi place viaţa şi tot ce îmi oferă, chiar şi palmele îmi plac. Palmele de viaţă m-au făcut să tac a doua tăcere şi acum sunt. O să întorc şi celălalt obraz.Dacă.
Ne tăcem.
joi, noiembrie 01, 2007
Introduceri
Publicat de Mel la 10:42:00 0 comentarii
Etichete: de început
Abonați-vă la:
Postări (Atom)