The Syndrom Theory

O stare de amorţeala...o frântură de descurajare undeva înspre uşa apartamentului. Unde plec, de unde vii? O serie de gânduri aiurea, aruncate pe canapea, pe tastatura unui laptop în somnul simţurilor cotidiene. Nu le mai simt. Îmi sunt mie însămi eliptică.De ce prezent? De ce urăsc să fiu aliniată cu voi? Aş vrea să fiu altceva decât clişeu, dar întrebările nu-mi permit. Aşa că am pereţi drepţi şi perdele la geam, n-am o crustă dură în loc de piele şi altă voce decât a lui. Mă raportez la anotimpul toamna şi la Bucureştiul ei. Mă aflu pe mine, singură pe stradă, numai eu merit să ştiu că sunt. Izolată de voi, specială. Cu o singură obiecţie: nu e deloc aşa. Iarăşi.

O stare de amorţelă, cu ploi: e tocmai ce a recomandat doctorul. Cu bisturiul în mână, facem o introspecţie. Tăiem transversal de la dreapta la stânga, ca ortodocşii în troleibuze (în grabă, să nu cazi în inerţie). Ce vedem aici?
Striaţii musculare. Grăbeşte-te mai bine la muncă.

Am obosit să vorbesc rece, să îmi fie frig de mine, de lume...ce e lumea? Deocamdată sunt cineva care depinde de tine pentru căldură, dar vreau sa fiu mai mult şi pentru tine, si pentru mine, oricine aş fi să fiu. Atinge-mi pielea, n-am o crustă anti-prezent...trecutul are tehnici medicale de resuscitare falsă.

Bucureşti şi toamna lui. Aglomeraţie, căşti şi fum de ţigară. Schelele se leagă între ele, doar infrastructura nu.
Simptomele nu sunt conclusive.

Vineri e poezie

Nu ştiu câţi oameni vor citi vreodata ce scriu sau dacă ar avea cineva vreun motiv destul de întemeiat ca să se 'aventureze' vreodată într-atât,dar oricum ca avertisment: se întâmplă să scriu şi-n engleză. C'est la vie, după cum urmează:
Pentru noiembrie,dar mai ales pentru octombrie, cel ce-a fost.*

When?

Soon
My veins will sink into my flesh.
They will cling on to what is left
turning inside out, my body will deny

its gift, my curse, its theft.

In the blackness of the skies

I will know the pain within!…Within

Blood runs clear at each end

Leaving my heart emptied by their words;

I die to live to play pretend

I become crystal clear as blood swivels out…

inside

In turmoil I hide.

My veins, my heart, are now transparent.

In silence, lay me drained out by your embrace

Kiss my eyes when shivers fade,

Close them in and sow them up…

My hands grasp for dust in a prayer, in its whispers…

Yet the ground is frozen

I search,

Yet the ground is frozen.

-Inadequacy!-

Voices will leave my body,

just like moths drawn to a distant flame

Kiss my eyes my love, and leave

-Nothing will ever be the same.

Believe

-Journeys are not made for their destination-

Believe

As my clay crawls in search for another life to cling on to

inside

Find the courage, follow me close

In the tomb of my forefathers I am

inside

In their emptied bodies my own will hide!

*n-am mai scris de ceva vreme, toate poeziile sunt scoase din 'albume' vechi de amintiri

Introduceri

Nu voi vorbi despre mine, voi vorbi prin mine. Nu sunt eu, sunt toţi...sau cel puţin ceea ce percep ei. Cred în puterea cuvântului, dar nu îndeajuns, şi asta mă va transforma în ceva fals. Poate doar dacă aş reuşi să spun tot ce am de spus...Iată o eretică şi cuvintele ei.
Nu vreau să transform ceva ce se pierde într-un jurnal, dar un ciob de lume e mai bun decât prima tăcere.
Nu mă plâng, îmi place viaţa şi tot ce îmi oferă, chiar şi palmele îmi plac. Palmele de viaţă m-au făcut să tac a doua tăcere şi acum sunt. O să întorc şi celălalt obraz.Dacă.
Ne tăcem.